Inervaţia inimii

 

     La inervaţia inimii participă atât sistemul vegetativ simpatic, cât şi cel parasimpatic. Inervaţia parasimpatică este realizată prin intermediu ramurilor cardiace cervicale şi toracale ale celor doi nervi vagi. Nervii cardiaci cervicali superiori se desprind din nervul vag, deasupra ganglionului inferior al vagului, iar nervii cardiaci inferiori se desprind din nervul laringeu recurent. Acţiunea inervaţiei parasimpatice este cardiomoderatoare: scade frecvenţa cardiacă şi determină vasoconstricţia coronarelor.

     

        Inervaţia simpatică se realizează prin intermediul nervilor cardiaci cervicali superiori, mijlocii şi inferiori, alături de 3-4 nervi cardiaci toracici. Nervul cardiac cervical superior ȋşi are originea ȋn ganglionul simpatic cervical superior. Nervul cardiac cervical mijlociu ȋşi are originea ȋn ganglionul cervical mijlociu, iar nervul cardiac cervical inferior ȋşi are originea ȋn ganglionul simpatic stelat. Acţiunea simpaticului este de a creşte frecvenţa cardiacă şi de a dilata vasele coronare. Aceşti nervi simpatici şi parasimpatici formează două plexuri cardiace:

•  anterior

• posterior        

     

       Plexul cardiac anterior (superficial), localizat ȋntre aortă şi trunchiul pulmonar, este alcătuit din nervii cardiaci superiori ai vagului şi nervii cardiaci superiori stângi simpatici. Plexul cardiac posterior (profund) este localizat ȋn jurul venei cave şi posterior de aorta ascendentă.
         Există şi un plex subendocardic, unul intramiocardic şi unul subepicardic.
Activitatea cordului este influenţată şi de reflexele reglatoare glomice sinusale